Ca în fiecare an, în ziua de 24 ianuarie se comemorează Unirea Principatelor sau Mica Unire. Desigur, este interesant să cunoaștem câte ceva despre starea de spirit a beiușenilor din acea perioadă. De altfel, situaţia românilor beiușeni era mai grea decât a conaționalilor din Imperiul Habsburgic. Cu tot regimul strict impus de imperiali, mişcarea naţiunii române de emancipare naţională a continuat, astfel că,
Unirea Moldovei cu Țara Românească sub un singur domn, colonelul Alexandru Ioan Cuza, a avut un puternic ecou și în Beiuș. Ca dovezi scrise din acea perioadă remarcăm scrisoarea trimisă de profesorul George Marchiș de la Gimnaziul Samuil Vulcan din Beiuș, redactorului jurnalului „Naționalul”, în 30 ianuarie 1859, cu rugămintea de a publica conținutul scrisorii, iar, dacă se poate, poezia ce însoțește scrisoarea. Este vorba de poezia Un glas de peste Carpați. „Poezia a fost scrisă într-un moment plin de entuziasm şi admirație faţă ele măreața realizare a românilor din Ţara Românească şi Moldova - unirea principatelor. Poezia generată dintr-o adîncă simţire comună a fost scrisă doar la 6 zile de la unire (în 30 ianuarie 1859) timp relativ scurt, ţinînd cont de modalitatea şi timpul necesar circulației știrilor în epoca respectivă. Autorul după cum menţionează la subsolul poeziei o îndreaptă „cătră fraţii din Principate după alegerea aceluiaşi Domn în ambele țări”[1].
