Comuna Căbeşti este situată în nordul Depresiunii Beiuş, la poalele de sud-vest ale Munţilor Pădurea Craiului, pe Valea Roşie. Are în componenţă cinci sate: Căbeşti, satul de reședință, Josani, Gurbeşti, Goila şi Sohodol. Se învecinează la sud cu comuna Remetea, la sud-est cu comuna Curăţele, la nord cu comuna Roşia, la nord-est cu comuna Bulz şi comuna Bratca, iar la vest cu comuna Pomezeu.
•
Satul Căbești, în trecut Kabufalva,
Kebesd, Bihar Kaba este reședința comunei cu același nume și este atestat
documentar din 11 februarie 1239. Este străbătut de Valea Roșie. Are 885
locuitori. Denumirea de Căbești se presupune că
provine de la vreun fruntaș
al satului, care purta numele
de Caba sau Cabău, având originea în latinescul Cabis (Urs). În prezent, în Căbești există familiile Caba și „a Ursului”.
•
1239 – prima atestare documentară;
•
Conscripția din 1552 – Kabfalwa;
•
1692 – Kaba Falva;
•
1828-Kebesd;
•
1900 – Kabesd;
•
1913 – Biharkaba;
•
1919 - Căbești.
•
Satul Goila, în trecut Doyalaka (=
Golyalaka) este atestat documentar din 1508. O vreme a fost comună. Are 176
locuitori.
Satul
Gurbești, în trecut Gurbest, Gorbesd,
este atestat documentar din 1595. O vreme, împreună cu satul Josani,
alcătuiau comuna Josani-Gurbești. Are
193 locuitori.
Satul Josani
este atestat documentar din 1595. Mai demult, împreună cu satul Gurbești,
alcătuiau comuna Josani-Gurbești, iar o perioadă aparţinea de Remetea. Are 297 locuitori.
Satul Sohodol,
în trecut Kis Szohoda, este atestat documentar din 1552. O vreme a fost comuna
Lazuri-Sohodol. Are 297 locuitori.
Conform INS, la 1 ianuarie 2020, comuna
Căbești avea 1806 locuitori, 904 bărbați și 902 femei, 232 erau copii până la 14 ani, 1194, între 14
– 64 ani, iar 380 erau peste 64 de ani.
OAMENI ȘI MESERII
Meseria
de morar era respectată în Căbești. Pe teritoriul administrativ al Comunei Căbești au existat și funcționat 15 mori de
apă, 12 pe cursul Văii Roșiei și 3 pe cursul Văii Sohodolului. După anul 1962
(după colectivizare) și până în 1989 marea majoritate a morilor au fost în
administrarea C.A.P. Căbești.
Morile
de pe cursul Văii Roșiei din comuna Căbești:
1. Moara Pașchii Romanii – proprietar
Țiboc Pașc (construită în perioada
interbelică, demolată în perioada 1990-2000.
2. Moara Picului - proprietar Toda
Teodor (construită în perioada interbelică, demolată în anii 2000).
3. Moara Tanasii Pașchii - proprietar
Lezeu Aurel (construită în perioada interbelică, demolată după 1970.
4. Moara „La Dodeasca” sau „La Mihaiu
lui Totoi”, proprietari Totoi Florian, Sârb Luca, Abrudan Șofron (construită
după 1940, demolată 1964) .
5. Moara Găvrilii - proprietar Cabău
Gavril, (Cabău Petru, moștenitor), construită în sec. al XVIII-lea, după anul
1700), avea două roți și arac propriu.
6. Moara Ștefanii - proprietar Sârb
Ștefan (construită în perioada interbelică, demolată de C.A.P.)
7. Moara Filimoanii, proprietar Blaj
Filimon (construită în perioada interbelică, demolată după colectivizare).
8. Moara Roani - proprietar Sârb Ioan (construită-perioada
interbelică, demolată după colectivizare).
9. Moara Sandri, proprietar Cabău
Vasile, Lezeu Nicolae (construită în perioada interbelică, demolată după
colectivizare).
Moara
Filimoani, Moara Roani și Moara Sandri au avut iaz separat în Râtu Morii.
10. Moara Imbri (între Căbești și
Gurbești), morar Horvath Imre (construită în perioada interbelică, demolată
1980).
11. Moara Dălaii (între Josani și
Gurbești) - proprietari Merțe Petru, Lucuța Petru, Căbău Vasile, Fruntelată
Saveta, Marge Emil (a fost construită în jurul anului 1900, există și acum fără
roată, are arac propriu).
12. Moara Dejului- proprietar Boroș
Dejei (construită în perioada interbelică, demolată 1986), este ultima în
ordinea din amonte în aval, între Gurbești și Remetea.
Morile de pe Valea Sohodolului:
1. Moara „La Moraru” ( așezată la
intrarea în Sohodol, pe partea stângă), proprietar Cabău Petru (construită în
perioada interbelică, a funcționat până după 1990).
2. Moara Mihaiu Petrii, proprietar Căbău Vasile
(construită-perioada interbelică, are roată mică, căderea de apă este din
partea superioară, scoasă din funcțiune după anul 2000)
3. Moara Pășculeștilor (La Chioru) pe
Topliță, proprietar Morar Tănase (construită în perioada interbelică, demolată
între anii 1970-1980).
Țesături, cusături, împletituri
Din cele mai vechi
timpuri, căbeștencele țeseau la războiul de țesut, confecționau îmbrăcămintea, împodobind-o cu
cusături tradiționale, împleteau șnururi, funii, ba chiar pălării. Culorile
tradiționale sunt roșu, alb și negru. În comuna Căbești încă se mai țese la
războiul de țesut, printre femeile care cunosc acest meșteșug putem aminti pe IUSTINA
BLAJ, MĂRIOARA ISAIU din Căbești, FLORICA BLAJ, ANIȘOARA LEZEU, din Josani, MIRELA
DAVID din Gurbești și altele. Tot la război se țes ștergare cu alesături, ștergare
simple, unele fiind împodobite cu diverse modele de cusături, feleje (fețe de
masă) străiți, lipideauă de lână cu alesături (cuverturi) ori lipideauă simple
din cânepă sau amestecate (cu in ori bumbac). De asemenea, împletesc ciorapi de lână,
șnururi și fac cipcă (dantelă).
PORTUL POPULAR
Portul
popular bărbătesc este , relativ,
simplu: cojoc, cămeșă, zadie, gaci, iarna cioareci, sumănică, iarna
suman, obiele, opinci, de sărbători cizme, clop de paie, „de păr”, iarna
căciulă (cușmă). Negreșit, în clop sau căciulă se pune o panglică tricoloră. În
cușmă se prinde, pe partea dreaptă, o zgardă de mărgele, iar în clop, o pană de
fazan sau o floare, frunză de mușcată ori calapăr. Cămeșile sunt înfrumusețate
cu cusături tradiționale, specifice zonei.
Portul
popular femeiesc, mult mai complex, se compune din cojoc, spătoi, poale, zadie,
cârpă după cap, cârpă, cojoc, suman sau sumănică, opinci, obiele, ciorapi de
lână, straiță şi eventual podoabe – șirag de mărgele cu bani, zgardă de
mărgele. Cămăşile pentru lucru erau simple, iar cele de sărbătoare erau frumos
şi armonios împodobite.
VĂRĂRITUL
Vărarii
din satele de pe cursul superior al Crişului Negru erau deseori pomeniți în
documentele feudale ale secolului XVII-XVIII, printre care şi vărarii din
comuna Căbeşti, satul Sohodol. În secolele următoare majoritatea sătenilor erau
specializaţi în vărărit, însă fără să se desprindă total de ocupațiile lor
principale, agro-pastorale.
Extracția
pietrei de calcar se făcea cu unelte simple: cu târnăcopul şi părânga de lemn
sau de fier, pentru dislocarea pietrelor. Primele cuptoare de ars varul vor fi
fost simple gropi adânci, peste care se clădeau „boltit” lespezile de piatră,
aşa cum se mai pot vedea şi azi pe Valea Sohodolului.
Tradiţia
vărăritului s-a păstrat până azi, în Sohodol funcţionând actual două cuptoare.
CULEGEREA ȘI PĂSTRAREA PLANTELOR
MEDICINALE
Culegerea, procesarea
și păstrarea plantelor medicinale este o ocupație veche a locuitorilor comunei
Căbești. În ceea ce privește această îndeletnicire, SAVETA MOGHIȘ este renumită
în comună. Și, cum nu vrea să se piardă această îndeletnicire, transmite
copiilor cunoștințele sale. Drept dovadă a fost implicată în Tabăra de Vară
„Căbești-2021”, adresată școlarilor din comună și a avut ca scop principal
inițierea copiilor în recunoașterea, culegerea și procesarea plantelor
medicinale.
LEMNĂRITUL
Din lemnul bine ales
şi în funcţie de esența lui se confecționau: cozi pentru unelte: sapă, hârleț,
furcă de fier, coasă; unelte pentru strânsul fânului: furci, greble, furcoaie;
unelte agricole: grindei de plug, tileagă, grapă, jug, sanie, semănătoare,
hambare, scări, care.
Totodată
erau confecţionate şi obiecte pentru uz casnic: linguri, blide, albii, putini,
mobilier: scaune, mese, lavițe, paturi, lăzi, podișoare, stelaje, rafturi,
obiecte pentru prelucrarea fibrelor: furcă simplă, furcă cu roată, meliță, fus,
râşchitor, vârtelniță, urzoi, războiul de țesut și componentele sale: bârle,
lipidaue (lăbdidauă, în unele locuri), suli, vărgi, coşleţ, suveică, ţevi,
socală.
Toate
acestea erau făcute mai ales de meșteri pricepuți în lucrul cu lemnul. Comuna
Căbeşti a găzduit mulţi meșteri lemnari cum au fost: Herman Vasile, Popa Ioan,
Blaj Vasile, Mihiţ Petru şi mulţi alţii.
ÎMPLETITUL
În orice gospodărie
ţărănească din comuna Căbești, exista cel puţin un obiect împletit din nuiele
de salcie, pănuși de porumb sau papură. Pănușile
de porumb și papura, care crește în zonele mlăștinoase, reprezintă materia
primă pentru alte două feluri de împletituri – din pănuși, respectiv din
papură. Valea Roșiei, râul care străbate comuna Căbești, are malurile pline de
sălcii, ceea ce a încurajat sătenii să confecționeze împletituri de nuiele –
coșuri cu diverse utilizări, împletituri de garduri, împletituri decorative
etc. Mai demult, fiecare familie avea salcia sa.
Progresul tehnologic
și apropierea satului de oraș au dus la apariția obiectelor din plastic,
cererea de împletituri fiind foarte mică, puține persoane practicând această
îndeletnicire. Înainte de 1989, la CAP Căbești funcționa o secție de
împletituri.
FĂCUTUL PĂLINCII (PĂLINCĂRITUL)
Intensa practicare a
pomiculturii în zonă a ușurat şi a determinat producerea „pălincii” şi implicit
apariţia „căldărilor”, şi „pălincarilor”. Fie că este folosită pentru nevoile
personale, fie că este vândută, aceasta nu lipseşte aproape din nicio
gospodărie din comuna Căbeşti. Ca materie primă se folosesc fructele (prune,
mere, pere, pere pădurețe) şi cereale (porumb şi grâu).
De obicei existau, aşa ca şi azi,
aproape în fiecare sat instalaţii speciale cu ajutorul cărora se obținea țuica.
Făcutul țuicii era şi mai este o îndeletnicire larg răspândită. Astăzi
instalațiile mici, rudimentare, au fost înlocuite cu instalaţii de cupru.
Astăzi în Căbeşti au
mai rămas doar două pălincării, care funcţionează periodic, iar la Sohodol și
Gurbeşti câte una. Ele funcţionează toamna după culesul fructelor şi iarna şi
sunt amplasate pe malul Văii Roșiei, astfel încât să aibă la dispoziţie apa
necesară sistemului de răcire.
OBICEIURI ȘI TRADIȚII
În comuna Căbești, tot parcursul unui
an este presărat cu obiceiuri și tradiţii.
Obiceiurile
de Anul Nou sunt comune cu ale altor localități din Țara Beiușului, precum și
cele de Bobotează.
De
remarcat că de la Crăciun până la Bobotează, satul este cutreierat de ȚAHONDRI,
grupuri de flăcăi costumați, cu clopote, care urează pe la casele gospodarilor.
Tot la Bobotează, preotul merge pe la case cu „Iordanul”, prevestit fiind de
copii, care zdrăngănind clopote și lanțuri, se învârteau în jurul pomilor
spunând „Țuraleisa” (Chiraleisa, în alte zone ale României), o formulă
liturgică, în românește Doamne Miluiește!.
De
Sfântul Gheorghe, flăcăii și copii aprind BORSOCAIA. Acest obicei poate fi
considerat ca un ritual de protecție împotriva borsocăilor (strigoaicelor,
strâjilor). Borsocăile sunt niște femei, dar pot fi și bărbați, care dețin o
anumită putere de a ”lua” laptele de la vacile bune de lapte, prin anumite
ritualuri ori vrăji. În noaptea ajunului sărbătorii Sf. Mare Mucenic Gheorghe,
în anumite zone din sat, stabilite dinainte, copii supravegheați de adulți,
aprindeau un foc uriaș și se striga împotriva borsocăilor: ”Borsocaie,
borsocaie / Prindă-te dracu-n tigaie” și se nominaliza borsocaia.
•
Tot de Sfântul Gheorghe (Sânjorz) se stropesc
femeile, dar mai ales fetele , cu apă, pentru a fi frumoase tot timpul anului.
•
Împistritul ouălor se face în Vinerea Mare.
Renumite, în ceea ce privește împistritul ouălor sunt Mirela David din Gurbești
și Lezeu Ana din Josani. Ouăle se împistresc cu ajutorul unui instrument numit
BIZARCĂ și se ciocnesc în ziua de Paști, după ce sătenii vin de la biserică.
Copii fac chiar concursuri de ciocnit ouă.
•
De asemenea, în Ajunul Sfintelor Paști, flăcăii
și copii bat toaca.
Un obicei al fetelor este LILIOARA sau LIOARA,
acestea „prinzându-se surate”. Suratele sunt, una pentru cealaltă, ceea este,
pentru flăcăi, fratele de cruce. Ritualul se săvârșește în prezența unui grup
apropiat de vârstă, deoarece este necesară recunoaşterea publică a faptului:
suratele au, una față de alta, îndatoriri etice precise. Calitatea de surată
durează toata viaţa.
Un alt obicei, azi pe cale de
dispariție, era CLACA. Claca se organiza în situațiile în care era nevoie de
forță de muncă multă, într-un timp scurt: la săpat, la cules, la coasă, la
tăiatul grâului, la desfăcat tenchiul, la construirea unei case etc. De regulă
vecinii se ajutau între ei, întorcându-și reciproc serviciile. La desfăcat și
la tors se organizau și ȘEZĂTORI, în mod deosebit toamna și iarna. La seceriș
femeile cântau Hora secerii, în vreme ca adunau spicele și făceau snopii.
De Rusalii, după slujbă, preotul sfințea
cununițele de grâu și spicele ce le aduceau sătenii la biserica, iar cununile
se păstrau în biserică. Tot de Rusalii, oamenii atârnau la porți și în casă,
ramuri de tei. Ambele obiceiuri se păstrează și în ziua de azi.
Higheghea
sau Hora satului se organiza duminica și în zilele de sărbătoare. Înainte de
Higheghe, care începea după amiază, fetele se plimbau pe ulițele satului, apoi
începea Higheghea, care ținea, pentru fete și feciori până se întuneca, după
care urmau cei căsătoriți, până noaptea. La Higheghe se juca dar se și cânta,
Căbeștiul având highighiși renumiți, cum ar fi „Puștiu”, Gheorghe din Gurbești,
tatăl lui fiind tot highighiș, iar fiica sa, Iustina Blaj, mare horitoare, dar
și cu un bogat repertoriu de strigături de joc și nuntă, dar și de bocete de
înmormântare.
NUNTA LA CĂBEȘTI
După ce își ia adio
de la părinți, însoțit de lăutari, de prieteni și de un „Grăitor”, mirele
pornește spre casa alesei sale, unde urmează să o ceară de la părinții ei.
Odată ce aceștia își dau acordul, mireasa iese în curtea casei. Interesante
sunt tocmeala la intrarea în curtea miresei, duelul verbal umoristic între
„grăitorul mirelui și gazdă, dar și faptul că, după ce părinții și-au dat
acordul, întâi vine o miresuță copilă, apoi o mireasă babă cu un buchet de
urzici și scaieți și abia apoi apare mireasa dorită. Oratorul le mulțumește
părinților ei pentru educația oferită și le adresează, pe rând, părinților și
fraților fetei câte două vorbe. Apoi, alaiul nunții se deplasează la primărie,
pentru oficierea cununiei civile, iar de la primărie la biserică, pentru oficierea
cununiei religioase. Pe drum, muzicanții cântă, femeile rostesc strigături, se
fac opriri și se joacă. Spectaculos este dansul flăcăului care joacă Laslăul,
aruncându-l cât mai sus.
Nunta este deschisă
de „grăitor”, care îi prezintă din nou pe miri, pe părinții lor și pe nași.
Este servită cina.
La ora 0.00 are loc
darul miresei. După dar urmează dansul miresei, iar petrecerea ține până în
zori.
În trecut, nunțile țineau două zile. De
asemenea, se organizau sub căput, în șură și ocol, ulterior în cort. ȘI AU
TRĂIT FERICIȚI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEȚI…
OBICEIURI DE ÎNMORMÂNTARE
•
Înmormântarea este un eveniment tragic în viața
comunității.
• Înafara obiceiurilor creștine, prevăzute de
practica religioasă, cu ocazia priveghiului, în trecutul nu foarte îndepărtat,
se practicau și alte obiceiuri, cum ar fi JOCURILE DE PRIVEGHI.
• Dintre acestea putem aminti: FÂNTÂNA, MOARA,
CAII, PRESCURA, MOARTEA, BĂRBIERITUL, STUPUL, dar și altele, pierdute în negura
vremurilor.
MONUMENTE ISTORICE
BISERICA DE LEMN DIN GURBEȘTI
Biserica din satul
Gurbeşti are hramul „Sfântul Nicolae” și a fost construită în anul 1799 din
lemn, lungimea construcției fiind de 10 m, iar lățimea de 4,4 m. Iniţial biserica
a fost acoperită cu șindrilă, dar în 1974 a fost acoperită cu tablă.
Biserica a avut încă din secolul al
XVIII-lea manuscrise şi cărţi de valoare.
Biserica este declarată monument
istoric.
BISERICA DE LEMN DIN GOILA
Biserica
ortodoxă din localitatea Goila are hramul “Adormirea Maicii Domnului” și a fost
construită în anul 1750 din lemn, căptușită la interior și exterior cu pământ,
iar apoi văruită. A fost zugrăvită în
anul 1764 de către David Zugravul, care a pictat ușile diaconești, dar și o
icoană pe pânză din pronaos.
COMORI ALE NATURII ÎN COMUNA
CĂBEȘTI
Dacă
mergi în amonte pe Valea Strâmturii, după ce treci de cariera de piatră, vei
descoperi o bijuterie carstică - ȘURA UȘORILOR. O arcadă înaltă atrage
privirea, un pod natural, sub care te poți cățăra chiar cu ajutorul iederilor
pe post de frânghie. Cei care se cațără vor avea parte de o surpriză, sus se
vede încă un pod natural, mai mic decât cel de jos și o panoramă frumoasă.
Un
izvor magic, IZVORUL PETRIFIANT, care transformă tot ce întâlnește în piatră, a
fost descoperit pe Valea Sohodol, comuna Căbeşti este primul găsit până acum în
Bihor şi un habitat extrem de rar în Europa. Apele de acest fel se numesc
izvoare petrifiante cu formare de travertin.
Specie
recent descoperită, RACUL BIHOREAN este de talie mică, circa 10 cm lungime, şi
are o carapace netedă. La prima vedere, el nu diferă prea mult de ceilalţi raci
europeni, însă are trăsături unice: spre
deosebire de racul de ponoare, are un bot mai scurt, solzii de pe antene sunt
netezi, nu zimțați, iar tuberculii de pe suprafața cleștilor sunt mai mari şi
mai rari.
ŞCOALA
ÎN COMUNA CĂBEȘTI
Şcoala ca
instituţie, în comuna Căbești, datează din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea, în urma legilor date de cei doi împărați Maria Tereza şi Iosif al
II-lea.
La 12 februarie
1786 şi apoi la 3 aprilie 1788, prin Locotenență Domnească, Iosif al II-lea a
provocat comitatul Bihor să ia măsuri şi să înființeze școli în toate comunele
ortodoxe din Bihor.
Din anul
1788 datează şi prima şcoală din Căbești, una dintre cele 14 înființate în acel
an. În anul 1793 Gheorghe Tokodi, directorul școlilor face o vizită la Căbeşti
şi menţionează că aici erau înscrişi 43 de copii, din care frecventau şcoala
doar 21. Mai aflăm că şcoala era întreținută de săteni şi se afla într-o stare
foarte bună.
Cele 78 de şcoli
din Bihor existente în 1816 au fost împărțite în trei clase, în funcţie de
starea lor, de munca depusă de profesor, de numărul de elevi. Şcoala din
Căbeşti a fost încadrată în clasa a III-a, iar salariul învățătorului consta în
„30 cubule de grâu, 16 kg cucuruz, 30 porți de fân, drept de pășunat pentru
vaci, 60 rft şi 12 stânjeni lemn de casă”.
În 1816
şcoala din Căbeşti este declarată şcoală districtuală fiindu-i anexate 6 sate
din apropiere: Roşia, Lazuri, Gurbești, Goila, Josani, Sohodol. De educaţia
copiilor s-au ocupat o serie de preoţi şi dascăli, care de multe ori erau necalificați.
Găsim, astfel,
nume de învăţători cum ar fi: înv. Bolcaş, N. Fericel, Eftimovici Janos, Ion
Goran, Nicolae Popovici, George Groza, Ilie Indrieş, dar şi Gheorghe Ciuhandu, născut
în comuna Roşia, în 23 aprilie 1875, va deveni mai târziu preot şi protopop al
Aradului, iar la 30 mai 1947 membru de onoare al Academiei Române.
Actualul locaș al
Şcolii Gimnaziale nr. 1, Căbeşti a fost construit între 1969-1970 prin
contribuţia satului şi munca voluntară a locuitorilor comunei.
Datele referitoare
la educatoarele, învățătorii și profesorii, menționați mai jos, sunt după anul
1966
Au predat aici, la
ciclul primar, învățătorii: Crăciun Gheorghe, Durla Maria, Vutan Doina, Petcu
Istina, Gherle Floare, Stancu Elena, Ușvat Ana, Goldea Ina, Jute Aurica.
La clasele gimnaziale
au predat de-a lungul anilor profesorii: Vidican Radu, Bodea Elena (limba
română), Flore Elena (limba română-limba franceză), Petcu Ioan, Moghiș Ioan
(matematică), Pantea Ioan (Geografie), Popovici Marioara (istorie-geografie),
Sere Ecaterina, Mirică Stematița (biologie), Ușvat Livia (fizică-chimie), David
Zeno, Bunta Bonce (educație fizică), Bela Dan, Hădăreanu Gavril, Hădăreanu
Viorica, Bogdănel Maria, Onighi Maria, Vutan Nicolae, Pele Florica, Doamna
Roman, Crăciun Petre, Ilieș Viorica, Feer
Gherlinde, Ghender Maria, Ghiulai Lidia (Limba engleză), Mezea Rodica,
Halgatina Floare, Flore Carmen, Petriș Adela, Ungur Ioan, Moghiș Marius, Hinț Valer, Man
Adrian, Dărăban Cristian, etc.
În timp
au fost construite şcoli cu clădiri
proprii în toate cele 4 sate ale comunei (Gurbești, Goila, Josani, Sohodol),
şcoli care au funcţionat până în 2009, atunci când s-a reorganizat activitatea,
rămânând funcționale doar şcolile din Căbeşti şi Sohodol, iar mai apoi doar
școala de centru de la Căbești.
La școala primară
din Gurbești au predat învățătorii: Sabău Sofia, Doamna Ciorcs, Domocoș
Marioara, Magda Floare, Herman Livia, David Mirela, Borza Daniela, Miheș Elena,
Buda Ioan.
Școala din Goila a
funcționat sub îndrumarea învățătorilor: Ionescu Clemasa, Lupău Miron, Gherlea
Floare, David Mirela.
Școala din Josani i-a
avut ca învățători printre alții pe: Buda Aurel, Butură Gheorghe, Doamna
Neagra, Lupău Mariana, Lupău Miron, Bar Nicolae, Hora Mariana, Toda Silvia,
Rengle Silvia, Duță Ioan, Duță Catița, Sabău Aurora, Tomuș Eva, Stancu Elena .
Dascălii care au
predate la școala din Sohodol: Tomuș Eva, Doamna Ciotea , Vutan Doina, Vutan
Silvia, Dan Zamfira, Cristea Lenuța,
Ivan Antiana, David Gheorghe, Balog
(Pup) Elvira, Buda Ioan, Panc Marioara, Lucacs Amalia, Benchiș Veronica.
De asemenea în localitatea Căbești s-a
construit şi funcţionează o grădiniță cu două nivele, iar în celelalte sate
funcţionează de asemenea grădinițe.
Educatoarele care
și-au desfășurat activitatea la aceste grădinițe au fost:
- Moghiș Saveta, Crăciun
Rozalia, Herman Livia, Lucacs Amalia, David Mirela (Căbești), Mihoc Viorica.
- Căbău Maria , Ștefănică
Monica, Goldea Ina, Durla Dana, Marge Nicoleta, Isaiu Florina (Josani);
-Herman Livia,
Sturz Lucia, Bar Sabina, Gavrilă Marioara, Ardelean Florentina, Goldea Ina,
Căbău Maria, Flița Ioana (Gurbești).
-Moghiș Saveta,
Bunta Elisabeta, Herman Livia, Popa Mariana, Coste Liana, Jute Aurica, Firicel
(Buda) Florica (Goila);
-Căbău Varvara, Munteanu
Lucia, Țig Lucia, Bar Sabina, Isaiu Florina (Sohodol)
La departamentul
secretariat a lucrat doamna Copil Voara.
În anul școlar
2020-2021 școala are ca efectiv un număr de 147 elevi: preșcolari 44, ciclul
primar 57, ciclul gimnazial 46.
În prezent la
Școala Gimnazială nr. 1 Căbești, elevii
sunt îndrumați de profesorii: Tirla Ana (limba română-limba franceză), Popa
Alina (limba română), Ardelean Călin (matematică), Ivan-Leț Ana (matematică),
Petruț Nicolae (biologie), Botez Angela (istorie-geografie), Micula Adrian
(religie), Zaha Anamaria (limba engleză), Birta Simona (limba engleză), Cândea
Adriana (educație fizică), Matei Csilla (informatică), Fărcuț Carmen (chimie).
Clasele din ciclul
primar sunt conduse de către profesorii în învățământul primar: Herman Livia,
Bunta Lidia, David Mirela și David Gheorghe.
Cele patru
grădinițe funcționează sub îndrumarea doamnelor profesor din învățământul
preșcolar: Boiț Teodora (Căbești), Durla Andreea (Gurbești), Isaiu Florina
(Goila), Benchiș Veronica (Sohodol).
La departamentul
secretariat-contabilitate lucrează doamnele Ușvat Viorica și Amalia. În prezent clădirea scolii este în
proces de reabilitare.
De-a lungul timpului şcoala a fost condusă, printere alții de către directorii: Gheorghe Crăciun, Ioan Moghiș, Ecaterina Sere, Ioan Pantea, Ioan Petcu, Bonce Bunta, iar în prezent de către domnul profesor Călin Gheorghe Ardelean.
Prof. Gheorghe M. David
